FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA

 Poftim

cine-și asumă

riscul de-a fi trist

acum

când

toamna pare singura șansă

ăla eu

ăla

eu

ăla eu

de exemplu

tu cel ca un măr înflorit

ce

tristețe ne propui

pentru

azi

COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, EDITURA DRACOS, BOTOȘANI, 1995

HIPER-PREFAȚĂ-CEZEISME (COSTEL ZĂGAN), 2008

 *** Literatura contemporană are și astăzi rapsozii ei, numai că imaginile fundamentale nu aparțin doar vorbelor spuse, ci se recompun cu vorbele scrise.

        Încadrarea spectaculoasă a unui fenomen Eminescu drept poet național, odată cu anul 1941, prin Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G.Călinescu, presupune o intrare treptată a operei lui Eminescu în ansamblul inepuizabil al unui tezaur general.

       Chiar dacă intimismul imaginativ, melancolic a lui Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, concupiscent-grațios sau accentele incantatorii din Dan Laurențiu ori melancolia lui Mircea Ivănescu și Daniel Turcea par a fi uitate, stihurile unor artizani ca Teodor Pâcă, Tudor George ori Romulus Vulpescu arată existența unei pătimiri întru vorbele spectaculosului erotic cu mutații fundamentale moderne.

      Interpretarea existențială a lui Nichita Stănescu și aceea a grupului optzecist pe linia cotidianului pot fi asimilate într-o voce deosebită cu o ecuație ușor delirantă în hiper-sonetele lui Costel Zăgan.

                      NOEMI BOMHER

NE ÎNARMĂM CU EMINESCU

 Eminescu armă nucleară

versul o explozie în lanț

 un singur dor avem la țară

fără politică numai danț

Hora o explozie în lanț

hai să dăm mână cu mână

e mașina timpului în șanț

Doamne poate să rămână

Hai să dăm mână cu mână

un singur dor avem în țară

stârpind prostia cea română

Eminescu armă nucleară 

Poezia o explozie în lanț

versul ăsta făr-un sfanț

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME, 2008

EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât să existăm eminescian

căci unde-ajunge nu-i hotar

nici ochi spre a cunoaște

și vremea-ncearcă în zadar

din goluri a se naște

vreme trece vreme vine

în prezent le-avem pe toate

dar de-a lor zădărnicie

tu te-ntreabă și socoate

pot să mai reînviu luminos

din el ca Pasărea Phoenix

o nu credeam să-nvăț a muri

vreodată codrule codruțule

numai cuvintele limbii române

tac despre mine

restu-s somnoroase păsărele

Doamne ca să pot să mă trezesc odată

pe mine mie redă-mă

doar atât

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

Toate reacţi

TIC-TACUL ÎNGERULUI: DESPRE EMINESCU

TIC-TACUL ÎNGERULUI: DESPRE EMINESCU:  Despre Eminescu numai poezia ar mai putea spune altceva dar și poezia tace-n metru antic Costel Zăgan

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul Tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul Tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără Tine nu există niciun gând

Este trup din trupul Tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l

COSTEL ZĂGAN, PORNI LUCEAFĂRUL, 1995, PREMIUL ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN MOLDOVA-IAȘI

INFINITUL DINTRE 1866 ȘI 1883

 *** Doar în 17 ani, , EMINESCU A SCRIS:

- 800 de pagini de poezie

- 400 de pagini de proză și tot atâtea de teatru

- cca. 1600 de pagini de jurnalistică.

TOTAL: 3200 DE PAGINI

REST: GENIU