EMINESCU ÎMI ZICE

Dacă vrei înaintează

dacă nu scrie pe loc

viața este doar o oază

într-un pustiu de noroc

Costel Zăgan

 

EU ȘI ARTA

***Arta este arma muzelor.

Costel Zăgan, Antologia aforismului românesc contemporan, 2016

 

MIHAI EMINESCU

 *** Sucul învietor al gândirii e patima.

E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil, desigur că cel mai nobil e adevărul.

DIALOGUL DRAGOSTEI CU MAREA

 În numele lui Eminescu

dimineața m-am trezit

luat apoi cu prea firescul

m-am visat la nesfârșit

Dimineața m-am trezit

nu cu versuri doar cafea

restul este strict oprit

cât din cer cade o stea 

Nu cu versuri doar cafea

luat din nou cu nefirescul

printre-a vrea și a putea

în numele lui Eminescu

Dimineața m-am trezit

poem pe muchie de cuțit

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

CU EMINESCU

 În bibliotecă mă simt acasă

în bibliotecă mă simt în lume

aici doar cerul nu m-apasă

iar tăcerea-mi zice pe nume

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA

 Poftim

cine-și asumă

riscul de-a fi trist

acum

când

toamna pare singura șansă

ăla eu

ăla

eu

ăla eu

de exemplu

tu cel ca un măr înflorit

ce

tristețe ne propui

pentru

azi

COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, EDITURA DRACOS, BOTOȘANI, 1995

HIPER-PREFAȚĂ-CEZEISME (COSTEL ZĂGAN), 2008

 *** Literatura contemporană are și astăzi rapsozii ei, numai că imaginile fundamentale nu aparțin doar vorbelor spuse, ci se recompun cu vorbele scrise.

        Încadrarea spectaculoasă a unui fenomen Eminescu drept poet național, odată cu anul 1941, prin Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G.Călinescu, presupune o intrare treptată a operei lui Eminescu în ansamblul inepuizabil al unui tezaur general.

       Chiar dacă intimismul imaginativ, melancolic a lui Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, concupiscent-grațios sau accentele incantatorii din Dan Laurențiu ori melancolia lui Mircea Ivănescu și Daniel Turcea par a fi uitate, stihurile unor artizani ca Teodor Pâcă, Tudor George ori Romulus Vulpescu arată existența unei pătimiri întru vorbele spectaculosului erotic cu mutații fundamentale moderne.

      Interpretarea existențială a lui Nichita Stănescu și aceea a grupului optzecist pe linia cotidianului pot fi asimilate într-o voce deosebită cu o ecuație ușor delirantă în hiper-sonetele lui Costel Zăgan.

                      NOEMI BOMHER