DIALOGUL DRAGOSTEI CU MAREA

 În numele lui Eminescu

dimineața m-am trezit

luat apoi cu prea firescul

m-am visat la nesfârșit

Dimineața m-am trezit

nu cu versuri doar cafea

restul este strict oprit

cât din cer cade o stea 

Nu cu versuri doar cafea

luat din nou cu nefirescul

printre-a vrea și a putea

în numele lui Eminescu

Dimineața m-am trezit

poem pe muchie de cuțit

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

NE ÎNARMĂM CU EMINESCU

 Eminescu armă nucleară

versul o explozie în lanț

 un singur dor avem la țară

fără politică numai danț

Hora o explozie în lanț

hai să dăm mână cu mână

e mașina timpului în șanț

Doamne poate să rămână

Hai să dăm mână cu mână

un singur dor avem în țară

stârpind prostia cea română

Eminescu armă nucleară 

Poezia o explozie în lanț

versul ăsta făr-un sfanț

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME, 2008

TEIUL GONFLABIL

O să vă trezesc cu versul

pe pământ eu nu încap

și mă joc de-a Eminescu

cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap

și-s rănit de poezie

de toate se-alege praf

tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie

și mă joc de-a Eminescu

cât oi fi fir-ar să fie

o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap

numai cu teiul sub cap

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

FRECVENȚĂ EMINESCIANĂ

Și noaptea și zi de zi

m-apropii de Eminescu

învăț arta de-a muri

domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu

m-apropii de poezie

restul e tăcere restul

nu-i fir-ar să fie

M-apropii de poezie

învăț arta de-a muri

altfel viața e pustie

și noaptea și zi de zi

M-apropii de Eminescu

sabotându-mi nefirescul

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte şi din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri

din posteritate până ieri

Costel Zăgan, Cezeisme II

Toate reacţiil

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul

viaţa trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează găndul

fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viaţa trece visul însă mai rămâne

niciodată azi şi mâine şi oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME ,2008

EMINESCU ÎN TRECERE

Sub stele fără cost

adesea am trecut

iar câinii pe de rost

mă lătrau pe mut

Adesea am trecut

un fulger globular

de-a pururi nevăzut

poet fără hotar

Un fulger globular

și câinii pe de rost

lătrându-mă amar 

sub stele fără cost

Adesea am trecut

 cerul pe sub scut

Costel Zăgan, CEZEISME II

FIIND EMINESCU

FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cureieram

şi mă opream ades lângă cuvânt

şi tâmpla mi-o apropiam

la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt

ca să-l aud cum creşte ca şi iarba

de-şi risipea mireasma teiul sfânt

părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba

eu tâmpla mi-o apropiam

lumina lunii o căram cu roaba

fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt

iluminat de teiul vechi şi sfânt

Costel Zăgan , CEZEISME, 2008

1

Comentarii

• Activ(ă) acu

CRONICA APOCRIFĂ A LUI NENEA IANCU

Fost-au Mihai Eminescu

poet nu omul de statu

dar îmi pare nefirescu

regii să nu-i facă patul

Poet nu omul de statu

o prea fragede ramuri

femeia crede bărbatul

dacă-i flutură flamuri

O prea fragede ramuri

zău îmi pare nefirescu

zăpezile de la geamuri

fost-au Mihai Eminescu

Poet nu omul de statu

întoarse pe dos tot satul

Costel Zăgan, CEZEISME, Editura AXA, 2008