duminică, 9 februarie 2020

FIIND EMINESCU


Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
 
Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba
 
Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
 
Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt
 
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CU EMINESCU

 În bibliotecă mă simt acasă în bibliotecă mă simt în lume aici doar cerul nu m-apasă doar tăcerea-mi zice pe nume Costel Zăgan, AXIOMELE LU...

  • CU EMINESCU
     În bibliotecă mă simt acasă în bibliotecă mă simt în lume aici doar cerul nu m-apasă doar tăcerea-mi zice pe nume Costel Zăgan, AXIOMELE LU...
  • INFINITUL DINTRE 1866 ȘI 1883
     *** Doar în 17 ani, , EMINESCU A SCRIS: - 800 de pagini de poezie - 400 de pagini de proză și tot atâtea de teatru - cca. 1600 de pagini de...
  • FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA
     Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce ...