EREZIA DE-A FI EMINESCU
Doar atât Să existăm eminescian Căci
unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre
a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte Vreme trece vre
me vine În prezent le-avem pe toate Dar
de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so
coate Pot să mai reînviu luminos din el
ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ
a muri vreodată Codrule codruţule Numai
cuvintele limbii române tac despre mine
Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să
pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-
mă Doar atât
unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre
a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte Vreme trece vre
me vine În prezent le-avem pe toate Dar
de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so
coate Pot să mai reînviu luminos din el
ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ
a muri vreodată Codrule codruţule Numai
cuvintele limbii române tac despre mine
Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să
pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-
mă Doar atât
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu