ULTIMA POEZIE A LUI EMINESCU

 Ultima poezie a lui MIHAI EMINESCU

Se spune că poezia ar fi fost găsită în buzunarul halatului cu care era îmbrăcat atunci când şi-a dat sfârşitul în urma loviturii primite, pe la spate, în cap, după urechea dreaptă,din partea unui nebun care era internat în acelaşi spital.

STELELE-N CER

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Pâna ce pier.

După un semn

Clătind catargele

Tremură largele

Vase de lemn;

Niste cetăti

Plutind pe mările

Si miscătoarele

Pustietăti.

Stol de cocori

Apucă-ntinsele

Si necuprinsele

Drumuri de nori.

Zboară ce pot

Si-a lor intrecere

Vecinica trecere:

Asta e tot…

Floare de crâng:

Astfel vietile

Și tinerețile

Trec si se sting.

Orice noroc

Și-ntinde-aripile,

Gonit de clipele

Stării de loc.

Pâna nu mor

Pleaca-te, îngere,

La trista-mi plângere

Plină de-amor.

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

CEA DIN URMĂ DEZAMĂGIRE

 

Costel Zăgan

11 ianuarie 2014  · 

Distribuit pentru: Publ

Ioana Manolache

11 ianuarie 2014  · 

CEA DIN URMĂ DEZAMĂGIRE

Costel Zăgan

Din cuvânt

te-ai născut

în cuvânt

te vei întoarce

Căci ale tale

sunt

şi tăcerea

şi necuvântul

şi cântarea

În numele

lui Eminescu

şi al Veronicăi Micle

şi al poezie lor

de dragoste

Până la

cea din urmă

postumă

ÎNAINTE

Să eliberăm

tăcerea

din

cuvinte

Hiperbole blitz , 2005

pictura Claude Monet