Eminescu-i condamnat
poezia o să ardă veșnic
cerul s-a născut la sat
arde-o stea în sfeșnic
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eminescu-i condamnat
poezia o să ardă veșnic
cerul s-a născut la sat
arde-o stea în sfeșnic
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
"În cultura lumii, locuim eminescian”, spune profesorul de limba română Costel Zăgan, iar poetul Mihai Robea ne atenționează că "vom exista atâta timp cât îl vom apăra pe Eminescu”, subliniind esențial necesitatea raportării noastre identitare și la dimensiunea Eminescu. În această dimensiune este cuprinsă și relația marelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica, contestându-i-se nejust sau, dimpotrivă, exagerându-i-se deseori legătura, preocuparea pentru religie, pentru credința ortodoxă. Dincolo de toate aceste opinii, până la urmă firești când discutăm de un geniu, strălucește imperial adevărul: Eminescu și familia lui au trăit credința ortodoxă.
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt și unul ș-altul,
Și totuna-mi este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
- Pentru om frânturi de limbă -
În zadar gândești, căci gândul
Zău, nimic în lume schimbă.
Și fiindcă în nimica
Eu nu cred - o, dați-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Și faceți precum vă place.
Nu mă-ncântați nici cu clasici,
Nici cu stil curat și antic -
Toate-mi sunt deopotrivă,
Eu rămân ce-am fost: - romantic.
Oameni buni profesorii nu-s nici dușmanii
nici bonele copiilor Profesorii sunt frații mai
mari sau mai mici nu are nicio relevanță Me
nirea e să vă conducă odraslele în viitor
Bineînțeles că există și hopuri și goluri de aer
sau de cunoștințe și deprinderi
Însă în afara morții nimic nu-i irevocabil
Așa că nu mai fiți triști
Și nici nu mai priviți cu mânie și milă
în urma dascălilor
Religia lor a fost este și va fi învățătura
Și numai Eminescu
ne vorbește cu luceferi și doine
gratuit
Costel Zăgan, EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, EDITURA INSPIRESCU, 2018
Iașul rămâne orașul în care Eminescu și-a găsit un liman- poate cel mai fericit - după întoarcerea de la studiile pe care știa cu siguranță că nu și le va termina niciodată.
GELLU DORIAN, EMIL IORDACHE, PAȘII POETULUI, 2014E
Dacă vrei înaintează dacă nu scrie pe loc viața este doar o oază într-un pustiu de noroc Costel Zăgan